duminică, 30 octombrie 2011

Huliganism!

Incredibile scene la Ploiesti. Nu sunt stelist, deci nu tin cu Steaua, dar sa le dai cartonase rosii unor jucatori care si-au aparat colegii si in primul rand, s-au aparat pe ei, doar pe notivul ca l-au ”mangaiat” pe animalul ala ce intrase pe teren, e ceva de necrezut. Pai ce trebuiau sa faca stelistii? Sa se alinieze toti in rand sa isi ia fiecare felia? Chiar ieri vorbeam cu un fotoreporter la meciul U Cluj-Dinamo, ca daca intra suporterii dinamovisti pe teren ne iau cu fulgi cu tot. Ii supravegheau 3 jandarmi si 2 amarati din astia cu vesta galbena.

Ieri v-ati ofuscat toti ca galeriile u-ista si dinamovista si-au scandat reciproc numele adversarului. Sunt mai favorabile conceptiei dumneavoastra scenele de la Ploiesti?

Aici nu pun titlu!

Nu-mi permit sa mai fac si unele comentarii :)
Sursa: realitatea.net

Expozitie de ziare: Presa de ieri si de azi

Tiberiu Farcas va invita miercuri, 2 noiembrie, la Turnul Croitorilor din Cluj-Napoca la expozitia de ziare din colectia sa proprie, colectie stransa in cei peste 20 de ani postcomunisti. Cred ca va fi interesant, pentru noi cei mai tineri sa vedem cum aratau ziarele in anii `90. Iar pentru cei mai in varsta, va fi ceva nostalgic. Cred. Asadar nu vom lipsi si vom face si cateva fotografii.

”U” Cluj - Dinamo 0-0































vineri, 28 octombrie 2011

Mortii se inhumeaza, nu se ard!

Salutam pe aceasta cale declaratia de presa: Inhumare sau Incinerare, a IPS Andrei, venita la un moment potrivit.
 
Conform tradiţiei noastre creştine, ba chiar şi iudaice şi musulmane, morţii se înhumează şi nu se ard. Incinerarea este o practică de sorginte păgână sau hinduistă. La începuturi, Biserica s‐a confruntat cu practica greco‐romană, care presupunea incinerarea morţilor, şi a biruit‐o.
Doar odată cu secularizarea şi cu îndepărtarea societăţii Occidentale de Biserică, practica incinerării a reapărut în veacul al XIX‐lea. Întâi discret, în Statele Unite, apoi în ţările din Nordul Europei şi în Marea Britanie.
S‐a încercat, din motive ideologice, introducerea incinerării în Uniunea Sovietică, regimul ateu de acolo, vrând să sublinieze faptul că, odată cu moartea, totul s‐a terminat, inclusiv rămăşiţele pământeşti trebuie făcute să dispară.
Biserica Creştină în general, şi cea Ortodoxă, în special, n‐au fost de acord niciodată cu incinerarea defuncţilor. Biserica Ortodoxă a şi interzis oficierea ceremoniei religioase pentru persoanele care sunt incinerate.
Dacă e să mergem pe firul istoriei, vom spune că Biserica Ortodoxă Română a luat poziţie în mai multe rânduri împotriva incinerării. Pravila de la Govora, care apărea în anul 1641 spunea în glava 378: „Să nu se ardă trupurile!”
În 1923 Asociaţia generală a clericilor se opunea construirii crematoriului din Bucureşti. În 1928 Sfântul Sinod hotăra: 1) preoţii să‐i prevină pe credincioşi că, dacă cineva este incinerat, Biserica îi refuză orice serviciu religios; 2) înainte de a oficia slujba înmormântării, preoţii îi vor întreba pe membrii familiei în care cimitir va fi înmormântat defunctul; 3) celor care au fost incineraţi sau urmează să fie incineraţi li se va refuza slujba înmormântării.
În 1933 Sfântul Sinod a emis o Pastorală în care li se atrăgea preoţilor atenţia că, dacă vor oficia slujba înmormântării pentru cei ce urmează să fie incineraţi, vor fi deferiţi judecăţii Consistoriului disciplinar.
După 1989 Sfântul Sinod a mai abordat acest subiect, în legătură cu unii preoţi indisciplinaţi care oficiau servicii religioase la crematoriul „Cenuşa” din Bucureşti, rămânând pe poziţia hotărârilor amintite.
Biserica are raţiunile ei atunci când e vorba de respingerea incinerării. Nu e vorba că Dumnezeu, la Parusie, nu‐i va putea învia şi pe cei incineraţi. Ci este vorba de alte considerente morale, dintre care, pe unele le trecem în revistă.
1. Este vorba de a respecta cuvântul lui Dumnezeu: „pământ eşti şi în pământ te vei întoarce” (Facere 3, 19). Acest cuvânt al Sfintei Scripturi este preluat de slujba înmormântării şi de cea a parastasului.
2. Înmormântarea mărturiseşte atât stricăciunea, cât şi preamărirea şi învierea trupurilor. Incinerarea, promovată, în general de oameni nereligioşi, este o contramărturie pentru amândouă. Ar vrea să sugereze că nu este nici stricăciune a trupurilor, nici înviere a lor.
3. Ca şi grâul, trupurile sunt puse în pământ pentru a renaşte la o altă modalitate de existenţă.
4. Înmormântarea Domnului Hristos şi Învierea Sa din morţi au pentru creştini o valoare arhetipală.
Să nu mai adăugăm apoi faptul că tradiţia noastră de două mii de ani are o mare valoare. Sufletul îţi cere să ai un mormânt al celor plecaţi, lângă care să te reculegi, să pui o floare, să‐ţi dai seama că faci parte dintr‐un şir nesfârşit de oameni minunaţi care‐ţi dau încredinţarea că nu eşti suspendat într‐un vid, ci faci parte dintr‐un neam. Vizitarea Cimitirului Central din Cluj, de exemplu, are un efect educativ deosebit.
† ANDREI
Arhiepiscopul, Vadului, Feleacului şi Clujului
Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului

Teologul Radu Preda si Ziarul Adevarul

În urma confuziei de nume creată într-un articol apărut în cotidianul Adevărul, unde a fost citat teologul Radu Preda, care nu făcuse, însă, respectiva declaraţie, teologul clujean face următoarea declaraţie :
În numărul din 27 octombrie 2011, în paginile ziarului Adevărul, cotidianul de la Bucureşti, au apărut printre alte articole pe temă, un materaial de presă conţinând o declaraţie despre semnificaţia absenţei Patriarhului Bisericii Ortodoxe din România la discursul Regelui din Parlament. Declaraţia este pusă pe seama mea, fiind precizat statutul de director INTER şi de ucenic al regretatului Mitropolit Bartolomeu.

Graba şi superficialitatea gazetarului au făcut posibilă o confuzie regretabilă de nume, Radu Preda citat în acel articol fiind nu teologul de la Cluj, ci jurnalistul economic de la o publicaţie din capitală. La solicitarea mea, redacţia a eliminat declaraţia de pe pagina electronică a ziarului, urmând să introducă, aşa cum mi s-a promis, o notă explicativă în ediţia tipărită de astăzi, fapt care, după cum am constatat cel puţin până acum, nu s-a întâmplat.

Radu Preda